1915, 7 februarie - a văzut lumina zilei în satul Tocileni, judeţul Botoşani, din părinţi agricultori Dumitru şi Marghioala Arăpaşu, ca al zecelea fiu din cei unsprezece copii ai acestora, primind la botez numele de Toader;
1921-1926 - a urmat şi absolvit şcoala primară din satul natal;
1928 - în Duminica Tomei a intrat ca frate la Schitul Sihăstria, şi apoi în Mănăstirea Vorona din Judeţul Botoşani;
1934, 14 septembrie - a fost repartizat la Seminarul Monahal în rândul fraţilor elevi, din Mănăstirea Neamţ;
1932 - a fost admis la Seminarul Monahal de la Mânăstirea Cernica-Bucureşti;
1940 - a obţinut Diploma de absolvire a Seminarului;
1940-1944 - a urmat cursurile Facultăţii de Teologie a Universităţii din Bucureşti, în timpul studiilor locuind în căminul din Mănăstirea Antim şi în internatul teologic Radu-Vodă;
1945 - a obţinut Diploma de Licenţă în Teologie, primind calificativul "Magna cum laudae", pentru lucrarea susţinută în cadrul catedrei de Liturgică, sub conducerea Preotului Prof. dr. Petre Vintilescu;
1946-1948 - a frecventat cursurile Facultăţii de Litere şi Filozofie a Universităţii din Iaşi;
1949 - a urmat cursurile pastorale preoţeşti;
Trepte ierarhice şi responsabilităţi
1935, 6 august - a depus voturile monahale la Mănăstirea Bistriţa din Judeţul Neamţ, primind la călugărie numele de Teoctist
1937, 4 ianuarie - a fost hirotonit în treapta de ierodiacon. La recomandarea conducerii Mănăstirii Bistriţa, Mitropolitul Pimen al Moldovei a aprobat hirotonia monahului Teoctist în treapta de ierodiacon; a fost hirotonit de Arhiereul Ilarion Băcăoanul, în biserica Precista din Roman, pe seama Mănăstirii Bistriţa
1943, 1 august - a fost numit diacon la Catedrala Patriarhiei din Bucureşti;
1945, 1 martie - a fost transferat, la cerere, în postul de preot la Catedrala Mitropoliei Moldovei din Iaşi
1945, 25 martie - a fost hirotonit ieromonarh de Valeriu Botoşeneanul (Moglan), Arhiereu Vicar al Mitropoliei Moldovei
1945-1950 - a îndeplinit succesiv funcţiile administrative: Mare Eclesiarh (Şef al Catedralei Mitropolitane), Exarh al mânăstirilor şi Vicar administrativ al Arhiepiscopiei Iaşilor
1950, 28 februarie - a fost ales de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române Episcop Vicar al Patriarhiei, la propunerea Patriarhului Justinian, fiind examinat canonic de Comisia canonico-juridică a Sfântului Sinod, sub preşedenţia Mitropolitului Ardealului, Dr. Nicolae Bălan
1950, 5 martie - a fost hirotonit în treapta de arhiereu de către Patriarhul Justinian, înconjurat de Mitropolitul Firmilian al Olteniei şi de Episcopul Chesarie al Dunării de Jos-Galaţi, în Biserica Sfântul Spiridon-Nou din Bucureşti
Cuvântare rostită de vrednicul întru pomenire, Patriarhul Justinian Marina, în biserica Sf. Spiridon-Nou, din Capitală, la 5 Martie 1950, cu prilejul hirotonirii întru Arhiereu a P.S. Teoctist Botoşăneanu.
1950-1954 - a funcţionat ca Rector la Institutul Teologic de grad Universitar din Bucureşti, având în acelaşi timp şi atribuţiile de Secretar al Sfîntului Sinod şi de Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor
1954-1962 - a condus cancelaria Arhiepiscopiei Bucureştilor
1962, 28 iulie - a fost ales Episcop al Eparhiei Aradului, Ienopelei şi Hălmagiului şi instalat la 16 septembrie
1963 - a fost propus episcop al românilor din Eprhia Ortodoxă Română din Statele Unite şi Canada
decembrie 1969 -1970 - Sfântul Sinod i-a încredinţat suplinirea Episcopiei Oradiei
1973, 28 ianuarie - a fost ales Arhiepiscop al Craiovei şi Mitropolit al Olteniei
1977, 25 septembrie - a fost ales Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Sucevei
iulie 1980 - ianuarie 1982 - a fost delegat la Sfântul Sinod să suplinească Mitropolia Ardealului
1986, 9 noiembrie - a fost ales de către Măritul Colegiu Electoral Bisericesc, Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române
1986, 19 noiembrie - a fost instalat potrivit rânduielilor, în Catedrala Patriarhală Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena de către Mitropoliţii ţării: Antonie al Transilvaniei, Nestor al Olteniei şi Nicolae al Banatului, în prezenţa membrilor Sfântului Sinod, a reprezentanţilor de Stat, a Patriarhilor Ierusalimului şi Bulgariei, a delegaţiilor Bisericilor Ortodoxe Surori, a Vaticanului, a Bisericilor anglicane, Vechi-Catolice, Protestante din lume, a reprezentanţilor Consiliului Ecumenic al Bisericilor, a Conferinţei Bisericilor Europene, a Bisericilor şi Cultelor din România, a clerului şi a credincioşilor Bisericii Ortodoxe Române din ţară si de peste hotare
1986 - 1990 - a condus şi Mitropolia Moldovei şi Sucevei, întrucât nu se obţinuse aprobarea de ocupare a scaunului rămas vacant
După Revoluţia din decembrie 1989 inţelegând contestaţiile de ordin politic, în legătură cu demolarea unor biserici în Bucureşti de către regimul de dictatură, la şedinţa Sfântului Sinod din 10 ianuarie 1990 Patriarhul Teoctist a cerut în scris retragerea din slujirea sa, în semn de pocăinţă. Primind cereri din toată ţara din partea credincioşilor, a clerului de la parohii şi mânăstiri, pentru revenirea Patriarhului, precum şi a unor scrisori din partea Patriarhilor Bisericilor Ortodoxe locale, Sfântul Sinod în şedinţa sa din aprilie a hotărât chemarea Patriarhului la locul său. Dând ascultare Sfântului Sinod, Patriarhul Teoctist şi-a reluat slujirea sa pentru care a fost ales în noiembrie 1986.
Biserica, instituţie fundamentală în viaţa ţării, sub conducerea şi neobosita strădanie a Patriarhului Teoctist, îşi reia acum locul, rolul şi sarcinile cuvenite în societatea românească, după o perioadă de patru decenii de marginalizare şi îngrădiri.
