Prea Cucernici Părinţi,

Domnule Inspector Şcolar General,

Prea Cucernice Părinte Protopop şi Prea Cucernice Părinte Paroh,

Iubiţi credincioşi, participanţi la această sfântă slujbă şi la acest simpozion,

 

 

                                                              „Bucură-te, Sfinte Ştefane, binecredincios 

                                                                       voievod şi apărător al creştinătăţii!”

                                                                     (Acatistul Sfântului Voievod Ştefan)

 

          Trăim o perioadă de încercări şi de transformări ample în plan social, politic şi cultural, iar pentru a putea face faţă provocărilor de tot felul, se impune să ne raportăm la repere şi valori perene ale Bisericii şi ale neamului nostru. Sfântul Voievod Ştefan reprezintă un asemenea reper care transcende istoria şi traversează timpul, ajutându-ne pe noi, astăzi, să ducem mai departe credinţa şi idealurile poporului român. Testamentul său, aşa cum a fost exprimat atât de frumos de Barbu Ştefănescu Delavrancea, are încă ecou în inimile celor care simt româneşte, prin forţa mesajului lăsat urmaşilor.

          Prin viaţa sa, Voievodul Ştefan rămâne un model de sfinţenie şi de patriotism, un exemplu desăvârşit prin care învăţăm să ne purtăm crucea spre veşnicie, pentru câştigarea mântuirii dar şi să ne iubim ţara în care trăim pe pământ, să o apărăm şi să o slujim, după cuvintele Mântuitorului: „Daţi Cezarului cele ale Cezarului, iar lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu.” (Marcu 12.17) Urcat pe tronul Moldovei la locul numit Direptate, voievodul a ştiut să-i conducă pe români după dreptate şi în spiritul valorilor strămoşeşti, asigurând liniştea traiului lor zilnic, cu preţul multor războaie dar, mai ales, a ocrotit viaţa lor duhovnicească, prin ridicarea a peste 40 de biserici şi mânăstiri. Locaşurile sfinte de la Putna, Tazlău, Voroneţ, Borzeşti, Popăuţi, Războieni, Neamţ sau Dobrovăţ sunt mărturii vii, lăsate în această lume de credinciosul Ştefan, pentru zidirea sufletească a urmaşilor vrednicilor plăieşi de odinioară dar şi a miilor de vizitatori, care vin aici din întreaga lume. Numit pe drept cuvânt „atlet al lui Hristos” şi apărător al întregii creştinătăţi”, el a ştiut să apere tezaurul cultural şi religios, păstrat cu sfinţenie în „Bizanţul de după Bizanţ”, într-un spaţiu care a dus mai departe moştenirea dogmatică, liturgică şi canonică a Răsăritului Ortodox în vremuri de grea încercare. Daniile numeroase primite de mânăstirile din Muntenia, Transilvania, Ierusalim sau Sfântul Munte Athos pun în evidenţă această grijă deosebită pentru toţi credincioşii ortodocşi, care, la sfârşitul veacului al XV-lea sufereau sau plăteau cu viaţa pentru apartenenţa lor religioasă.

          Toate acestea le-a realizat şi pentru că a ştiut să-şi aleagă sfătuitori şi colaboratori de seamă, dregători şi oşteni credincioşi, precum şi duhovnici, îndrumători spirituali, de la Sfântul Daniil Sihastrul, la mitropoliţii şi episcopii ţării, pe care îi avea în Divanul Domnesc şi în soliile pentru străinătate.

          Într-o perioadă în care vorbim mult despre integrarea noastră în marea familie europeană, din care am făcut parte întotdeauna din punct de vedere al aceloraşi valori creştine, culturale şi chiar social – economice, trebuie să fim conştienţi că doar rămânând ancoraţi în valorile noastre tradiţionale, putem să ducem mai departe şi să afirmăm identitatea noastră de neam, credinţă, factură psihică şi chiar de vocaţie europeană.  Chemaţi să ne integrăm într-o unitate bazată pe diversitate, trebuie să ne raportăm la operele culturale ale înaintaşilor, la figurile luminoase ale trecutului, la tezaurul nostru de sfinţenie, reprezentat de sfinţii români, la cel de patrimoniu cultural – religios, bine definit, în epoca de referinţă, prin stilul moldovenesc inconfundabil al bisericilor lui Ştefan cel Mare şi prin toată moştenirea din acest domeniu. Aceste valori, care depăşesc barierele timpului, oferă pilde vrednice de urmat pentru noi, cei de astăzi. Sfântul Voievod Ştefan rămâne un asemenea model, care nu trebuie să se regăsească doar în cărţile de istorie ci, trebuie să fie ştiut, cunoscut şi înţeles în tot ceea ce a făcut şi a gândit el, de către toţi românii, care trebuie să îl păstreze cu sfinţenie în suflet, să se raporteze la personalitatea sa, pentru plinirea testamentului său.

          Iată de ce, apreciem în mod deosebit organizarea la Ploieşti, în Catedrala Eroilor „Înălţarea Domnului” a Simpozionului „Sfântul Voievod Ştefan cel Mare în conştiinţa contemporaneităţii”, vă mulţumim pentru invitaţie şi Ne exprimăm regretul că nu putem participa din cauza unui program dinainte stabilit la Sfânta Patriarhie, dar prin gândurile transmise, vă rugăm să Ne socotiţi prezenţi cu sufletul şi cu inima, în rugăciune comună către Sfântul voievod Ştefan, ca şi din ceata sfinţilor, în care se află, să vegheze asupra Bisericii şi neamului nostru, astfel ca noi să-i putem cânta cântarea de laudă: „Bucură-te, Sfinte Ştefane, binecredincios voievod şi apărător al creştinătăţii!” (Acatistul Sfântului Voievod Ştefan)

Al vostru de tot binele doritor şi către Domnul rugător,

 

 

27.06.2006  

Bucureşti - Reşedinţa Patriarhală

 

 

†TEOCTIST,

 

 Arhiepiscop al Bucureştilor,

Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei,

Locţiitor al Scaunului Cezareii Capadociei

şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.