ÎNALT PREA SFINŢIA VOASTRĂ,
ÎNALT PREA SFINŢITE PĂRINTE ARHIEPISCOP ANDREI,
PRE CUCERNICE PĂRINTE PAROH GRIGORE BUDA,
DREPT SLĂVITORI CREŞTINI AI MUNICIPIULUI ALBA IULIA ŞI AI PLAIURILOR TRANSILVANE,

                                        „Cât sunt de iubite locaşurile Tale, Doamne al puterilor! 
                                     Tânjeşte şi se sfârşeşte sufletul meu după curţile Domnului.”
                                                            (Psalmul 83.1-2)

Vrednicia şi mulţumirea de a putea ridica o casă lui Dumnezeu nu este dată oricui, pentru că, după cum ne spune şi Sfânta Scriptură, nu regelui David i-a fost dat să ridice Templul - aceasta şi din cauza greşelilor lui - ci fiului să, Solomon, binecuvântat cu înţelepciune, lungime de zile şi bogăţie, pentru alegerea pe care a ştiut s-o facă între cele lumeşti şi cele spirituale.

Tot aşa, în cazul de faţă, când se sfinţeşte această măreaţă biserică, putem spune că ea nu s-a putut ridica mai devreme, neexistând posibilitatea liberei exprimări, până când împrejurări fericite, înţelepciunea Înalt Prea Sfinţitului Arhiepiscop Andrei, preocupat permanent de zidirea sufletească a credincioşilor, cât şi de zidiri de biserici, bogăţia sufletească a drept slăvitorilor, dragostea şi ataşamentul lor faţă de Biserică, manifestat şi prin obolul pentru ridicarea acestui sfânt locaş şi râvna Părintelui Grigore Buda, aflat la vârsta împlinirilor, atât în plan personal, familial – tată a patru copii - cât şi în cel misionar, prin ceea ce a gândit şi finalizat, au dat roade într-un sfârşit binecuvântat, când putem zice împreună cu psalmistul: „Cât sunt de iubite locaşurile Tale, Doamne al puterilor! Tânjeşte şi se sfârşeşte sufletul meu după curţile Domnului.” (Psalmul 83.1-2)

 Şi iată că, în răstimpul a 15 ani, pe măsura înălţării Bisericii noastre în noile condiţii de viaţă, s-a ridicat în inima Transilvaniei, lângă Catedrala Reîntregirii, care este şi a Încoronării, o nouă şi măreaţă biserică, dovada trăirilor şi simţămintelor poporului dreptcredincios. Este aceasta o mărturie că pe temeiul Sfintelor Scripturi, nu s-a uitat tradiţia creştină începută cu mărturiile creştine din vechiul Apullum, de truda şi jertfa înaintaşilor, a martirilor pentru neam şi credinţă, a râvnitorilor pentru luminarea poporului, prin Bucoavna, Noul Testament şi Psaltirea de la Bălgrad şi ca un corolar, istoricul 1 Decembrie de la Alba Iulia, şi reîntregirea Bisericii Ortodoxe Române.

Toată această bogăţie spirituală şi de suflet, exprimată prin numeroasele mânăstiri şi biserici, restaurate, refăcute sau dintru temelie înălţate în toată ţara, dar mai ales în Transilvania, au evidenţiat râvna credincioşilor transilvăneni şi a ierarhilor lor, care, pentru a spori aplecarea spre viaţa duhovnicească şi dăruirea manifestată de poporul binecredincios faţă de Neam şi Biserică, au cerut şi Sfântul Sinod a aprobat, ca această parte a ţării, în plan bisericesc, să fie ridicată la înălţimea dorită şi realizată, de organizare, în ceea ce este acum Mitropolia Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului. Această împlinire era cerută de suferinţele şi umilinţele trecutului, când Mitropolitul Ilie Iorest era batjocorit pe locul, poate, unde acum s-a înălţat această biserică, când ctitoria lui Mihai Viteazul, aflată şi ea în apropiere, era dărâmată, când Horea şi Cloşca erau frânţi pe roată nu departe de aici, când lui Andrei Şaguna – reînfiinţând Mitropolia Ardealului – i-a fost destinat, în continuare, sediul la marginea Principatului, departe de inima ţării şi a credincioşilor şi de multe alte ştiute şi neştiute dureri.

            Iertând, dar neuitând toate acestea, ne bucurăm acum, când la sărbătoarea ce aminteşte de întemeierea Bisericii Creştine, ca şi atunci, Mângâietorul, promis de Mântuitorul Iisus Hristos, se pogoară în Duminica Rusaliilor, în această Biserică cu hramul „Pogorârea Sfântului Duh”, pentru ca de aici să fie pururea cu noi, să ne sfinţească, să ne întărească pe piatra credinţei în valorile noastre doctrinare, moral - creştine şi naţional – patriotice, să ne încredinţeze întru nădejdea împreunei vieţuiri cu Hristos, acum şi în veacul ce va să vină, şi să ne unească în dragostea care niciodată nu piere, făcând să trăim comuniunea cu semenii, cu toţi sfinţii cei din veac plăcuţi lui Dumnezeu şi cu Părintele ceresc.

Pentru toată această lucrare şi pentru acest prilej de bucurie, încercat de toţi cei prezenţi la un asemenea sfânt şi înălţător moment şi mulţumind Înalt Prea Sfinţitului pentru invitaţia ce ne-a adresat-o, de a participa la târnosirea bisericii, ne alăturăm şi noi înălţătoarelor clipe de sfinţire şi sfinţenie, exprimând în acelaşi timp regretul că, din cauza unui program dinainte stabilit, nu putem participa, dar prin gândurile transmise, vă rugăm să Ne socotiţi prezenţi cu sufletul şi cu inima şi ca expresie a aprecierilor pentru ceea ce se realizează în Arhiepiscopia de Alba Iulia, pentru sentimentele exprimate de credincioşii acestor plaiuri şi prin edificarea acestui sfânt locaş, acordăm Crucea Patriarhală Părintelui Grigore Buda, pe care să o consideraţi un semn al preţuirii Noastre pentru vrednicia sa şi a celor ce şi-au pus cu jertfelnică dăruire parte din sufletul lor, în temelia acestui sfânt locaş.

Cu aceste gânduri, rog pe Bunul Dumnezeu, să vă dăruiască sănătate, zile luminoase, să trăiţi permanent bucuria acestei zile luminoase şi să vă ocrotească cu harul şi cu a sa iubire de oameni.
Al vostru de tot binele doritor şi către Domnul rugător,

Bucureşti – Palatul Patriarhal - 11.06.2006
La Sărbătoarea Rusaliilor

 

†TEOCTIST,

Arhiepiscop al Bucureştilor,
Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei,
Locţiitor al Scaunului Cezareii Capadociei
şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.