Biserica de ,,rezistenţă” din Dealul Spirii

 

Una din bisericile de ,,rezistenţă” care a îngreuiat munca demolatorilor din vechiul regim a fost Biserica Spirea Veche, (Str. Uranus 27), cea care domina dealul Spirii şi împrejurimile lui.

A fost construită de doctorul Spirea (Spiridon Kristofi) ctitorului Bisericii[1] pe Dealul Spirii înainte de 1765[2] cu ajutorul rudei sale Hristofi (fost ceauş spătăresc–apoi căpitan de lefegii), pe domeniul ce aparţinea Mitropoliei[3] precum reiese din Diata ctitorului.

 

 

Diata din 1759 iulie 17 a  doctorului
Spiridon Kristofi ctitorul - Bisericii Spirea Veche Diata din 1759 iulie 17 a  doctorului Spiridon Kristofi - ctitorul Bisericii Spirea Veche

    De vreme ce întâmplarea cea viitoare este nevăzută, şi însăşi îngerilor necunoscută, pentru că numai la Dumnezeu sunt cunoscute; drept aceea eu Spirea Doftorul de la Korfu am socotit mai înainte ce anume cuprinde sfârşitul vieţii mele, şi până îmi sunt minţile întregi şi sănătoase şi …să dovedesc gândul meu către moştenitorii mei cei aleşi cu care voiesc să moştenească şi să chivernisească averea mea mutătoare şi nemutătoare după petrecerea mea din viaţă. Întâi mă rog lui Dumnezeu ca Unui Milostiv să ierte păcatele mele ce am greşit ca un om întru această lume.

    Aşişderea mă rog şi tuturor creştinilor, cui ce voi fi greşit să mă ierte şi de mine să fie iertaţi toţi câţi îmi vor fi greşit şi orice rău mi-ar fi făcut. După aceasta întâmplându-mi-se moartea las cu sufletul meu (ca) să îngroape păcătoasa oasele mele la Sfânta Biserică ce este hramul Sfântului  Ierarh şi făcătorului de minuni Spiridon, care Biserică s-au făcut pre multă osteneala mea, şi a altor pravoslavnici creştini, la care şi acum la sfârşitul vieţii mele las Sfintei Biserici via şi casa ce sunt acolo împrejurul Sfintei Biserici, iar pământul este al Sfintei Mitropolii.

 

   

Fiind mănăstire a fost închinată ca metoh de fondatorul ei Mitropoliei din Bucureşti[4]. Mai târziu, pe la 1776, Mitropolitul Grigorie (1760-1787) a închinat acest metoh Mănăstirii Grigoriu de la Muntele Athos. Această închinare a fost întărită şi prin hrisovul lui Alexandru Ipsilanti Vodă, la anul 1777.

Prima Biserică Sf. Spiridon 
- Spirea Veche-

 

Mănăstirea ,,Dealul Spirea”, poseda înainte de secularizarea averilor mănăstireşti două moşii[5], şi a dat numele său unui întreg cartier al capitalei, suburbia Dealul Spirei, care se împarte în Spirea Veche şi Spirea Nouă[6]. Costache Popescu, fiul lui Simion Popescu, a dat bisericii mosia Stăneasca din judeţul Dâmboviţa, cu condiţia ca egumenul de aici să îngrijească şi biserica de pe această moşie şi să se oficieze serviciul divin cu preot şi cu cele necesare, spre pomenirea lui şi a neamului său. În această Biserică se făcea jurământul militarilor.[7]

 

Biserică a fost înlocuită în 1921 cu una mai mare,  fiind printre primele biserici  la a cărei  structura de rezistenţă s-a folosit betonul armat. Arhitectul bisericii Sf. Spiridon - ,,Spirea Veche”, profesorul Ioan D. Trajanescu, a conceput un plan basilical în cruce greacă înscrisă delimitat de stâlpi puternici din beton armat, cu secţiunea de cca. 1 metru; absidele laterale erau de plan rectangular. [8] Alţi stâlpi din beton armat descriau planul masivului turn-clopotniţă cu foişor, aflat în capătul vestic al bisericii. Între toţi aceşti stâlpi erau mari panouri din cărămidă masivă, întreaga structura fiind acoperita la exterior cu cărămidă aparentă smăltuită. Acoperişul turlelor era din ţiglă smălţuită.[9]

 

Biserica Sfantul Spiridon - "Spirea Veche" in martie-aprilie 1984, la inceperea lucrarilor de darâmare, vedere dinspre coltul str. Uranus cu str. Cazarmii

Pentru eliberarea cu repeziciune a  amplasamentului destinat Casei Poporului, biserica Spirea Veche a fost demolată la 27 aprilie 1984.

 

Fiind printre primele biserici  la a cărei  structura de rezistenţă s-a folosit betonul armat [10] şi având placă de beton care susţinea  turla, [11] distrugerea ei s-a făcut prin dinamitări succesive, datorită solidităţii ei. Doar câteva vitralii, strănile şi icoana de hram a Sfântul Spiridon au fost duse la Biserica Lucaci din Capitală [12] , fiind astfel salvate din faţa furiei demolatoare a ideologiei comuniste, care a ras practic de pe fata pământului străzi întregi, cu sute de case, cartiere vechi şi monumente de prestigiu, fără a mai vorbi de altarele străbune ale neamului.  

Localizarea pe hartă a Bisericii Spirea Veche Cartierul Izvor - Bucureşti

 

 

 

 


[1] Vezi GHID ATLAS, Istoria şi arhitectura locaşurilor de cult din Bucureşti, Vol II, Editura Ergorom’79, Bucureşti, 2000, p.473

[2] Aceasta data este inscripţionată pe piatra funerară a ctitorului ,,doftorul” Spiridon Kristofi originar din Corfu, însă Părintele Musceleanu pretinde că a fost ridicată la 1676 cf. G.I. Ionescu - Gion, Istoria Bucureştilor…   p. 194 din Calendar antic, 1862, p. 104. (Vezi nota 3 din  ATLAS -GHID -Idem p. 472). 

[3] A se vedea diata ctitorului din 1759 iulie 17, la Arhivele Statului, Bucureşti, Mitrop.,CCCXL/2. cf. Nicolae Stoicescu, Repertoriul bibliografic al monumentelor feudale din Bucureşti, Editura Academiei RPR, nota 4, p. 305, la Bibl. Sf. Sinod. Cota III, 1025.

[4] George Ioan Lahovari, Marele Dicţionar Geografic al României, Vol. I, Bucureşti 1989, p. 725

[5] Ibidem p. 725

[6] Ibidem p. 725

[7] Constantin Simionescu, Bucureşti, biserici, mănăstiri, lăcaşuri sfinte, Editura INTACT, 1995, p. 139.

[8] Stâlpii susţineau, în primul rând, cele patru arce în plin centru pe care se descărca, prin intermediul pandantivilor, inelul de baza al turlei. Pe acesta se sprijineau câteva rânduri succesive de arce piezişe moldoveneşti, care asigurau a o mai buna repartizare a eforturilor din tamburul turlei către stâlpi şi arce, cât şi o îngustare a diametrului tamburului, urmând acelaşi model moldovenesc. Pe stâlpii amintiţi se descărcau totodată, la cote mai mici, arcele ce acopereau colateralele, precum şi semicilindrii dinspre vest (unul, mai lung, deasupra cafasului) şi dinspre est (unul scurt, continuat cu conca de peste altar). Vezi www.arhitextdesign.ro/ad_5/ppatrimoniu.html - 19k

Pe stâlpii amintiţi se descărcau totodată, la cote mai mici, arcele ce acopereau colateralele, precum şi semicilindrii dinspre vest (unul, mai lung, deasupra cafasului) şi dinspre est (unul scurt, continuat cu conca de peste altar). Vezi www.arhitextdesign.ro/ad_5/ppatrimoniu.html - 19k

[9] Idem  www.arhitextdesign.ro

[10] www.arhitextdesign.ro/ad_5/ppatrimoniu.html - 19k

[11] Vezi GHID ATLAS, Istoria şi arhitectura locaşurilor de cult din Bucureşti, Vol II, Editura Ergorom’79, Bucureşti, 2000, p.473.

[12] www.bisericasfstelian.ro/istoric/ro.html - 8k