Din nou - Catedrala şi amplasamentul său

 

 Fostul Deal al Arsenalului[1] este astăzi o colină închisă în curtea Casei Poporului, mărginită de Calea 13 Septembrie şi de fostul stadion Republica, transformat în ultimii ani într-un imens parking pentru Parlament.

Istoricii spun că însuşi Regele Ferdinand ar fi gândit pe locul acesta o Catedrală a Neamului. Oricare ar fi fost viziunile monarhilor României, ele n-au fost confirmate în perioada comunistă.[2]

Sub pretextul sistematizării oraşelor, sunt demolate monumentele istorice, biserici şi mănăstiri, precum şi clădiri de importanţă veche culturală.

În Bucureşti au fost demolate noua mii de clădiri, printre ele fiind şi un număr considerabil de monumente istorice datând de mai multe secole.

Ignoranţa şi necredinţa au lovit cel mai straşnic centrul istoric al Bucureştiului. Astfel au fost dezintegrate Curtea Domneasca, Arhivele Statului, clădirile Mănăstirii Antim, Schitul Maicilor, Mânăstirea Mihai Vodă şi multe altele. Totul a culminat, însa, cu desecarea Lacului adânc, distrugerea cartierului Uranus şi nivelarea Dealului Mihai Vodă, pentru a permite ridicarea a ceea ce avea să fie numit ulterior cartierul Victoria Socialismului, dominat de Casa Republicii. Edificiul a devenit Palatul Parlamentului, fiind recunoscut drept una dintre cele mai mari clădiri din lume alături de care se găsesc construcţii cu o arhitectură exterioară impresionantă - Casa Academiei, Ministerul Apărării Naţionale etc.[3]

Dar cu toate acestea în spaţiul respectiv se regăsesc simbolic suprafeţele celor cinci mănăstiri şi biserici sacrificate între anii 1982 şi 1984 pentru construirea Palatului Parlamentului. Dintre bisericile existente odinioară unele au fost demolate (Albă – Postăvari, Spirea Veche, Izvorul Tămăduirii) iar altele au fost parţial translate (Biserica Mănăstirii Mihai – Vodă şi Biserica Schitul Maicilor).

Această pierdere spirituală din patrimoniul cultural naţional trebuie reînnoită prin edificarea unei Biserici a Neamului care va răscumpăra erorile trecutului şi va reprezenta pentru viitor simbolul comunităţii de credinţă crestin – ortodoxa şi a demnităţii neamului românesc în cadrul  culturii europene creştine.

În acest context dorinţa Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi a Prea Fericitul Părinte Patriarh TEOCTIST, este să vedem începută construcţia Catedralei în 2005, anul în care se împlinesc 120 de ani de autocefalie şi 80 de ani de la ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie[4].

Pe terenul de unsprezece hectare vor fi construite Catedrala şi aşezămintele patriarhale şi va fi amenajat un parc de protecţie (public).

Faţada principală va avea vedere spre cartierul 13 Septembrie, intrarea se va face dinspre clădirea Ministerului Apărării Naţionale, construcţia fiind vizibila chiar şi de pe Dealul Mitropoliei.

Construirea Catedralei Neamului pe acest amplasament va constitui o frumoasa alăturare a celor mai importante instituţii ale statului, care formează un fel de acropola: Parlamentul, Biserica şi Armata[5] iar rezonanta istorică a locului este marcată, şi de existenta, pană în anii 1982-1984, a bisericilor distruse. Aceasta "pierdere spirituala a Bisericii" va putea fi reparată astăzi, prin construirea Catedralei Mântuirii Neamului într-un  spaţiu în care se regăsesc simbolic suprafeţele bisericilor sacrificate, fiind îndreptăţiţi de a primi un loc acolo cu atât mai mult cu cât până în prezent Biserica Ortodoxă Română nu a fost în nici un fel despăgubită pentru folosirea spaţiilor bisericilor demolate.

Nădăjduim să rămână statornic acest amplasament fără a ne mai plimba ,,cârmuitorii ţării” din loc în loc.

În acest sens Guvernul României a emis Ordonanţa de Urgenţă nr. 19 din 17.03.2005 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 234/21.03.2005, privind realizarea Ansamblului Arhitectural Catedrala Mântuirii Neamului pe amplasamentul din Calea 13 Septembrie, sectorul 5, teren atribuit prin Ordonanţă ,,cu titlu gratuit în proprietatea Bisericii Ortodoxe Române”. Această Ordonanţă  a fost dezbătută şi avizată favorabil de Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă, de Comisia pentru administraţia publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic ale Camerei Deputaţilor precum şi de Comisia juridică, care după consultări cu reprezentanţi ai Consiliului Suprem de Apărare a Tării, a dat avizul favorabil prin care Biserica Ortodoxă Română primeşte 110.000 mp (11 ha), suprafaţa construibilă fiind de şase hectare restul terenului fiind folosit ca ,,spaţiu de protecţie”.

În prezent se aşteaptă hotărârea definitivă a Parlamentului, nădăjduind că va urma protocolul de predare-primire a amplasamentului, apoi slujba  de sfinţire a locului şi punerea pietrei de temelie la această nouă lucrare a neamului românesc în prezenţa autorităţilor Statului şi ale Bisericii.

                                      

                   Pr. Dr. Gheorghe Ispas

                   Consilier Patriarhal

       Sectorul ,,Catedrala Mântuirii Neamului”

  



[1] Unde a fost Dealul Arsenalului?

În faţa Teatrului Municipal, devenit ulterior "Lucia Sturdza Bulandra", era Podul Izvor care traversa Dîmboviţa, şi strada urca dealul străzii Uranus, iar la colţul din stânga peste pod, la intersecţia lui Uranus cu strada Izvor, la începutul dealului era o clădire frumoasa în stil Brâncovenesc, cu alura de fortăreaţa, şi care găzduia Arhivele Statului!  Buldozerele necruţătoare ale vechiului regim au ras-o de pe faţa pământului, împreuna cu incinta mănăstirii Mihai Vodă. Urcând dealul pe Uranus, pe stânga erau cazărmile Armatei, care după 1947 au fost transformate în temniţe de chin şi de exterminare. Cam pe la jumătatea dealului tot pe strada Uranus, pe dreapta era statuia eroilor pompieri căzuţi în luptele revoluţionarilor de la 1848, pe Dealul Spirei, cum se numea pe atunci, şi care statuie se afla astăzi în faţa hotelului Marriott. La colţul străzii Uranus cu strada Cazărmii era o biserica numita Spirea Veche, după numele celui ce a ajutat la construirea ei (Spiridon Kristofi). Când în vechiul regim s-a hotărât distrugerea bisericii, nici unul din utilajele aduse nu a fost în stare să o distrugă, atât de solid a fost construită sau poate atât de mare a fost împotrivirea Domnului. Au trebuit aduşi genişti ai armatei care cu greu şi cu multa dinamita au reuşit să o distrugă până la urmă.

Înainte de strada Cazărmii (numita astfel după cazărmile amintite) era o stradă paralelă numita Militari care cobora dealul abrupt spre strada Apolodor. Astfel Dealul Arsenalului era mărginit de strada Izvor pe malul Dâmboviţei, de strada Uranus, de str. Militari şi se termina jos la str. Apolodor.

Iată Bucureştii de odinioară, un Bucureşti care nu mai există decât în sufletul celor care l-au cunoscut acum 45 de ani... A se vedea ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Ortodoxă_Română - 145k

[2] www.informatia.ro/ module-subjects-printpage-pageid-1659-scope-all.phtml - 538k

[3] www.vacantesicalatorii.ro/ revista/showart/?nr=47&articleID=32 - 17k

[4]  www.informatia.ro

[5] ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Ortodoxă_Română - 145k