Pastorala PFP Patriarh Teoctist la sarbatoarea Nasterii Domnului Iisus Hristos
Adresata clerului, cinului monahal si dreptcredinciosilor crestini :

 

"Ca bucuria Mea sa fie intru voi” (Ioan 15, 11). 

 

Data in Resedinta Sfintei Patriarhii, cu prilejul Sarbatorii Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos, anul mantuirii 2004

 

Iubiti parinti slujitori ai sfintelor altare,

Dreptmaritori crestini,

"Nu va temeti. Ca, iata, va binevestesc voua bucurie mare, care va fi pentru tot poporul; ca in cetatea lui David vi S-a nascut azi Mantuitor, Care este Hristos Domnul” (Luca 2, 10-11).

Cu aceste cuvinte de "bucurie mare” ne intampina pe toti marea si sfanta sarbatoare a Nasterii Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Daca aceasta vestire a ingerului Domnului a avut atunci darul nu numai sa-i smulga pe blanzii pastori din infricosarea in care i-a invaluit stralucirea slavei ceresti, ci si sa sadeasca in inima lor curata curaj, intelegere si hotarare ca sa urmeze lumina stelei, sa auda melodiile cetelor ingeresti, si sa fie primii care se inchina Pruncului Iisus, cu atat mai mult aceasta "veste de bucurie mare” trebuie sa ne patrunda si pe noi acum, cand auzim cat de staruitor ne cheama insasi Sfanta noastra Biserica prin cantarile ei inspirate de Duhul Sfant si prin frumusetea batranelor, dar totdeauna tinerelor noastre colinde stramosesti. Se cuvine sa pretuim acest fapt ca pe o marturie a iubirii lui Dumnezeu fata de noi si fata de omenirea de pretutindeni, iubiti parinti slujitori si frati crestini, caci Dumnezeu ne-a Invrednicit sa ne regasim sufleteste in aceasta biserica, asemenea Betleemului, spre a ne bucura si in acest an de revarsarea in suflete a harului si a luminii celei neinserate prin Intruparea Fiului lui Dumnezeu si a salasluirii Lui "intre noi” (Ioan 1, 14). De altfel, nici n-am putea impiedica dorinta de a calatori cu gandul nostru pe aceasta cale spre Betleem pentru a intra si a ne inchina cu evlavie in acel spatiu smerit al "pesterii” in care a rasarit "Soarele dreptatii”. Sfintii imnografi ai cantarilor sarbatorii au numit pestera "darul lumii si al creatiei”, participand astfel la implinirea venirii pe pamant a Fiului lui Dumnezeu. Aceasta implinire o vestea cu sute de ani inainte Sf. Proroc Isaia, cand, inspirat de duhul Sfant, scria: "Ca Prunc ni S-a nascut, Fiu, si ni S-a dat, a Carui stapanire Si-o poarta pe umar; si numele Lui se cheama: Inger-de-mare-sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al pacii, Parinte al veacului ce va sa fie” (Isaia 9, 5).

 

 

Iubiti fii duhovnicesti,

 

Toate aceste daruri si frumuseti sufletesti cu care vine in fiecare an sarbatoarea Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos adeveresc ca bucuria cea mare vestita noua de "ingerul Domnului” este adevaratul izvor de iubire si bunatate, de curaj si nadejde in viata si faptele noastre de fii si slujitori ai Bisericii. Purtand in inima aceste invataminte si lumini dumnezeiesti ale maritei sarbatori imparatesti, sa cutezam sa mergem si noi cu gandul catre vestita cetate a Betleemului si sa intram cu adanca evlavie in pestera modesta spre a ne minuna ca si pastorii de cea mai presus de fire smerenie a Fiului lui Dumnezeu, "Care pentru noi si pentru a noastra mantuire S-a intrupat de la Duhul Sfant si din pururea Fecioara Maria si S-a facut om”. Mangaiat de privirile duioase al Prea Curatei Sale Maici si contemplat cu grija de Dreptul Iosif, Pruncul Iisus, culcat in iesle, incepe de aici marea si mantuitoarea Sa opera de izbavire a neamului omenesc si a lumii din robia pacatului si a mortii.

 

Cuvintele Sfantului Profet Isaia, impreuna cu alte numeroase profetii din Vechiul Testament numite mesianice, au fost trambite ale Duhului Sfant care au rasunat in lunga perioada biblica vechi-testamentara. Ca o completare si desavarsire a acestora, Sf. Ap. Pavel avea sa scrie: "Dar, cand a venit plinirea vremii, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Sau, nascut din femeie, nascut sub lege, ca pe cei de sub lege sa-i rascumpere, ca sa dobandim infierea” (Gal. 4, 4-5). Ecourile acestor profetii privitoare la infierea noastra prin intruparea lui Hristos si talcuirea lor de catre apostolul neamurilor le auzim si le simtim in bogatia si frumusetea invataturilor si a melodiilor ingeresti, ale cantarilor si imnurilor sarbatorii Nasterii Domnului. Cu prospetimea lor neschimbata de curgerea vremii, datorata talentului cu care copiii si tinerii ni le aduc in suflete, aceste creatii artistice ne poarta prin tinuturile Tarii Sfinte, legate de Intruparea Domnului, si ne readuc pe plaiurile natale, unde stramosii nostri si-au indestulat evlavia lor si ni le-au lasat ca pe o mostenire nepretuita.

 

Aceeasi idee de implinire a fagaduintei lui Dumnezeu de a-l izbavi pe omul cazut in neascultare din lanturile pacatului si ale mortii, facandu-l nemuritor prin Jertfa si Invierea Fiului Sau, o exprima intr-un glas si Sfintii Parinti ai Bisericii, care au talcuit ca Dumnezeu S-a facut om pentru ca, prin credinta si fapte bune, omul sa ajunga la asemanarea cu Dumnezeu. Talmacind insemnatatea partasiei noastre la minunea venirii pe lume a Fiului lui Dumnezeu, Sfantul Ioan Gura de Aur, patriarh si martir al Bisericii, scria despre aceasta invrednicire de a fi martori ai venirii Fiului lui Dumnezeu pe pamant, bucuria si slava Betleemului, ca: "Acelea pe care altadata patriarhii le doreau cu infocare, profetii le preziceau, iar dreptii pofteau sa le vada, acelea s-au implinit si au luat astazi sfarsit. Dumnezeu pe pamant S-a aratat in trup si cu oamenii a petrecut. Sa ne bucuram, dar, si sa ne veselim iubitilor.”[1]

 

Dreptmaritori crestini, iata unde se afla izvorul bucuriei sfinte si unice pe care o vesteste omenirii de pretutindeni ingerul Domnului astazi si pe care suntem chemati s-o pastram in inima ca pe o comoara de mare pret. De altfel, toate vestirile dumnezeiesti referitoare la venirea pe lume a Pruncului Iisus s-au petrecut sub semnul bucuriei: "Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine” (Luca I, 28), a zis Arhanghelul Gavriil, adresandu-se Sfintei Fecioare Maria; sau: "Saltat-a pruncul de bucurie in pantecele meu” (Luca 1, 44) a raspuns Sfanta Elisabeta, mama Sfantului Ioan Botezatorul, salutului Maicii Domnului. Insasi Domnul Hristos vesteste femeilor mironosite Invierea prin obisnuita Sa chemare de traire: "Bucurati-va!” (Matei 28, 9). De la aceste prime vestiri ale mantuirii lumii intelegem ca invatatura Mantuitorului Hristos a venit si s-a raspandit in lume cu o forta spirituala de neinvins prin acest cuvant: "bucurie”, folosit ca salutare, care cuprinde, in acelasi timp, mari si sfinte valori ca: iubirea, adevarul si binele suprem, insusiri ale vietii depline, ale vietii celei fara de moarte, biruita si nimicita prin jertfa, rastignirea, moartea si invierea Fiului lui Dumnezeu. Insusi Domnul Hristos le impartasea uneori apostolilor Sai, ca unor prieteni, din tainele operei Sale mantuitoare "ca bucuria lor sa fie deplina” (Ioan 15, 11). De aici intelegem, fratii mei, ca bucuria trebuie perceputa cu totul altfel decat in modul pe care adesea ne grabim sa-l pronuntam. Adevarata bucurie este cea traita si exprimata in Hristos si in invatatura Bisericii, care ne indruma la pilde de traire a bucuriei de catre sfinti. Acestia traiau bucuria chiar in suferinta. Comentand Evanghelia dupa Ioan, Sfantul Chiril al Alexandriei scria: "Cele mai cumplite dureri trupesti pot fi insotite de bucurie sufleteasca atunci cand cel ce le sufera stie ca ele aduc un folos sufletesc celor iubiti”[2]. Iata in ce legatura sta Taina Intruparii lui Hristos cu Taina Crucii Sale, ele fiind nedespartite si invatandu-ne ca fara lepadare de sine si fara iubire, sau, mai bine zis, fara uitare de sine, izvorata din iubirea de Dumnezeu si de semeni, omul nu poate cunoaste bucuria adevarata si deplina, adica insasi bucuria Domnului, pe care El ne-o daruieste zicand: "V-am spus acestea, pentru ca bucuria Mea sa fie intru voi” (Ioan 15, 11). Intelegem bine, frati si surori intru Hristos Domnul, ca este vorba de "bucuria Sa”, nu de cea a lumii, usuratica si uneori chiar pierzatoare de suflet.

 

Bucuria acestei sarbatori, ca dar al Duhului Sfant (Evr. 2, 4), se traieste printr-o stare de echilibru sufletesc si de incredere, de liniste, pace si multumire cu constiinta ca te afli in iubirea Mantuitorului Hristos, intr-o stare, am putea spune, asemanatoare cu aceea a pruncului aflat la pieptul mamei sale, sau cu cea traita de pastorii care L-au vazut in iesle pe Iisus si indata au vestit cu bucurie ceea ce ei au vazut "si toti cei ce au auzit se mirau de cele ce spuneau pastorii” (Luca 2, 18). Iata, deci, ca adevarata bucurie, ca dar al Cuvantului Iisus, ramane in veci de veci cu cei ce o dobandesc, avand-o drept pavaza in necazurile si suferintele lor. Ducandu-ne acum cu gandul la imaginea patimirii Sf. Arhidiacon Stefan, cel dintai martir pentru Hristos, care, in timp ce era chinuit, vedea cerurile deschise cu fata stralucind de bucurie, pe care o traia si el, ca si nenumaratele cohorte de mucenici, de la Sf. Episcop Policarp al Smirnei si toti martirii din primele secole crestine, pana la Sf. Domnitor al Tarii Romanesti, Constantin Brancoveanu, care, in fata celor ce il schingiuiau pe el si pe cei patru fii ai sai, cu limpezimea cugetului si bucuria primirii cununii martirice, il indemna pe cel mai mic dintre fiii sai, Matei, zicand: "Fiule, mai bine mori de o mie de ori, decat sa-ti renegi credinta stramoseasca pentru a trai cativa ani mai multi pe pamant”[3]. Acesti tineri sfinti ai Bisericii noastre raman pururea pilde prin viata si formatia personalitatii lor si prin bucuria iubirii jertfei parintilor lor. Domnul nostru Iisus Hristos S-a smerit pe Sine luand trupul nostru cel stricacios si muritor pentru ca noi, oamenii, sa devenim, prin harul Sau, fii ai lui Dumnezeu, facandu-ne partasi dumnezeiestii firi, cum ne spune Sf. Ap. Petru (I, 2, 4).

 

 

Iubiti parinti slujitori ai sfintelor altare si frati crestini,

 

Am incercat sa va pun la inima darul cel sfant si nepretuit al bucuriei sfinte pe care lumina Betleemului ni l-a adus in aceste zile de sarbatoare a Nasterii Domnului, banuind ca unii dintre fratii si surorile noastre crestine sunt lipsiti de bucuria datinilor noastre traditionale sau de bucuria familiei, dar mai cu seama lipsiti de intelesul bucuriei celei adevarate, vestite de ingeri, ca dar al Duhului Sfant si coroana a vietii crestine data noua de Insusi Mantuitorul Hristos ca sa ramana in noi, in inima si in viata noastra. Dar, pentru ca aceasta sa ramana in noi pururea, trebuie sa facem din inimile noastre salas pregatit pentru a-L primi pe Pruncul Iisus. Aceasta indatorire, cu atat este mai actuala, cu cat Prea Curata si Sfanta Fecioara Maria, insotita de catre Dreptul Iosif in greaua calatorie de la Nazaret la Betleem pentru recensamant, nu a gasit loc de popas in orasul Betleem, fiind nevoita sa nasca pe Mantuitorul nostru Iisus Hristos intr-o pestera modesta si intunecoasa, asa cum se intampla si in viata noastra, cand nu-I pregatim Domnului Hristos loc in inimile si viata noastra. Pentru ca marea bucurie a Nasterii Domnului sa ramana in noi si pentru ca lumina adusa de Pruncul Iisus sa ramana in sufletele noastre, sa lumineze si sa calauzeasca viata noastra si a lumii in calea iubirii dintre noi, a pacii si a dreptatii, sa ne curatim simtirile si sa ne infranam egoismul, izvorul tuturor relelor care intuneca lumina vietii. Sa facem, iubitii mei, ca bucuria Nasterii Domnului sa rodeasca fapte de ajutorare a orfanilor si saracilor, de mangaiere a celor din inchisori si de stingere a urii si conflictelor dintre semenii nostri. In acestea sa traim bucuria noastra si indreptatirea noastra de a fi fiii Celui Prea Inalt, Care nu inceteaza sa ne iubeasca si sa ne rabde, desi ne abatem uneori de la invatatura Sa.

 

Multumind Bunului Dumnezeu pentru toate cate mi-a daruit pana acum in implinirea voii Lui, sa-L rugam sa nu ne lipseasca de implinirea bucuriei asteptata de toti credinciosii si slujitorii Bisericii noastre de acasa si de peste hotare de a vedea, in sfarsit, inaltata Catedrala Patriarhiei, la altarul careia la fiecare Sfanta Liturghie se va naste Mantuitorul Hristos pentru mantuirea tuturor fiilor Bisericii si tarii noastre.

 

Cu nadejdea ca harul lui Dumnezeu ne va ajuta sa-L primim si noi pe pruncul Iisus in inimile si viata noastra, va adresez de aici, din Resedinta Sfintei noastre Patriarhii, cuvant de iubire, rugaciune si traditionala urare ca Sfintele Sarbatori ale Nasterii Domnului, Anului Nou 2005 si Bobotezei sa le petreceti cu pace si sfinte bucurii intru multi si fericiti ani, imbratisandu-va pe toti cu dragoste parinteasca si impartasindu-va arhieresti binecuvantari.

 

Al vostru parinte duhovnicesc, pururea rugator catre Pruncul Iisus, Dumnezeul nostru, ca sa daruiasca pace lumii si sufletelor noastre mare mila,

 

T E O C T I S T

Arhiepiscop al Bucurestilor,Mitropolit al Munteniei si Dobrogei,

Loctiitor al Cezareei Capadociei si Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane

 

 


[1] Sfantul Ioan Gura de Aur, Predici la sarbatori imparatesti si cuvantari de lauda la sfinti, E.I.B.M.B.O.R, Bucuresti, 2002, p. 7-8

[2] Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia dupa Ioan, P.S.B, vol. 41, traducere de Pr. Prof. dr. Dumitru Staniloae, E.I.B.M.B.O.R., Bucuresti, 2000, p. 949, nota 1793

[3] Sfinti romani si aparatori ai legii stramosesti, E.I.B.M.B.O.R., Bucuresti, 1987, p.635